Codul de Deontologie Medicala al Colegiului Medicilor din Romania

Categoria: Codul deontologic
Scris de: CMR

CAPITOLUL I

Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic

Art.1. Scopul și rolul profesiei medicale.

Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieții, sănătății și integrității fizice și psihice a ființei umane.

Art.2. Nediscriminarea

Actul profesional și întreaga activitate a medicului se va exercita, respectiv desfășura, fără nici un fel de discriminare inclusiv în ceea ce privește starea de sănătate sau șansele de vindecare ale pacientului.

Art.3. Respectul demnității ființei umane

În toate situațiile actul profesional în oricare formă sau modalitate s-ar desfășura, se va face cu respectarea strictă a demnității umane ca valoare fundamentală a corpului profesional.

Art.4. Primordialitatea interesului și  a binelui ființei umane.

În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.

Art.5. Obligativitatea normelor profesionale și a celor de conduită

Medicul trebuie să depună toate diligențele, și să se asigure că orice intervenție cu caracter medical pe care o execută sau decizie profesională pe care o ia, respectă normele și obligațiile profesionale și regulile de conduită specifice cazului respectiv.

Art.6. Independența profesională

Medicul este dator să stăruie și să-și apere independența sa profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale, de rațiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ .

Art.7.  Caracterul relației medic – pacient

Relația medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională și se va clădi pe respectul acestuia față de demnitatea umană, pe înțelegere și compasiune față de suferință.

Art.8. Obligația diligenței de mijloace

Medicul își va dedica întreaga știință și pricepere în interesul pacientului său și va depune toată diligența pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport de condițiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

Art.9. Principiul specializării profesionale

Cu excepția unor cazuri de urgență vitală, medicul acționează potrivit specialității, competențelor și practicii pe care o are. 

Art.10. Respectul  față de confrați

De-a lungul întregii sale activități, medicul își va respecta confrații, ferindu-se și abținându-se să-i denigreze ori să aducă critici cu privire la activitatea profesională a acestora.

CAPITOLUL II

Consimțământul

Art.11. – Acordarea  și retragerea consimțământului

(1) Orice intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.

(2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.

(3) Dispozițiile privind retragerea consimțământului sunt valabile și în ceea ce privește consimțământul exprimat, în condițiile legii, de altă persoană sau instituție decât persoana respectivă.

Art.12. – Consimțământul în cazul minorilor

(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimți la o intervenție, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorități sau a unei alte persoane ori instanțe desemnate prin lege.

(2) Medicul, în funcție de vârsta și gradul de maturitate a minorului, și numai strict în interesul acestuia, poate lua în considerare și părerea minorului.

Art.13. – Consimțământul persoanelor fără capacitatea de a consimți

Atunci când, conform legii, un major nu are, datorită unui handicap mintal, unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimți la o intervenție, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său ori fara  autorizarea unei autorități sau a unei persoane ori instanțe desemnate prin lege.

Art.14. – Informarea prealabilă și adecvată a persoanei

(1) Medicul va solicita și va primi consimțământul numai după ce, în prealabil, persoana respectivă sau cea îndreptățită să-și dea acordul cu privire la intervenția medicală a primit informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și a riscurilor previzibile și în general acceptate de societatea medicală.

(2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată și raportata la persoana care urmează să-și manifeste consimțământul.

Art.15. Lipsa consimțământului în situații de urgență

Atunci când, datorită unei situații de urgență, nu se poate obține consimțământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenție indispensabilă din punct de vedere medical în folosul sănătății persoanei vizate.

Art.16. Consimțământul implicit

În interesul pacientului, sunt valabile și vor fi luate în considerare autorizările și  dorințele exprimate anterior cu privire la o intervenție medicală de către un pacient care, în momentul noii intervenții, nu este într-o stare care să îi permită să își exprime voința sau dacă prin natura sa actul medical are o succesiune și o repetabilitate specifică.

 

CAPITOLUL III
Secretul profesional
și accesul la datele referitoare la starea de sănătate
 

Art.17. Secretul profesional

Medicul va păstra secretul profesional și va acționa în acord cu dreptul legal al fiecărei persoane la respectul vieții sale private din punct de vedere al informațiilor referitoare la sănătatea sa.

Art.18. Întinderea obligației de păstrare a secretului profesional

(1) Obligația medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv față de membrii familiei persoanei respective.

(2) Obligația medicului să păstreze secretul profesional persistă și după ce persoana respectivă a încetat să-i fie pacient sau a decedat.

Art.19. Transmiterea datelor referitoare la sănătatea persoanei.

Medicul, la solicitarea persoanei în cauză, o va informa pe aceasta sau pe persoana desemnată de aceasta, cu privire la orice informație pe care o deține referitoare la starea de sănătate a persoanei în cauză.

Art.20.  Derogări de la regula păstrării secretului profesional

Derogările de la dreptul fiecărei persoane la respectul vieții sale private din punct de vedere al informațiilor referitoare la sănătate sunt numai cele prevăzute în mod expres de lege.

CAPITOLUL IV

Reguli generale de comportament în activitatea medicală

 

Art.21. Comportamentul profesional și etic

(1) Medicul trebuie să fie un model de comportament profesional și etic, fiind în permanență preocupat de creșterea nivelului său profesional și moral, a autorității și prestigiului profesiunii medicale.

(2) Comportamentul profesional implică, fără a se limita, preocuparea constantă și permanentă a medicului pentru aflarea, pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educație medicală continuă, a celor mai noi descoperiri, procedee și tehnici medicale asimilate și agreate de comunitatea medicală.

Art.22. Fapte și acte nedeontologice

Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesie de medic, în special, următoarele acte:

a)      practicarea eutanasiei și eugeniei;

a)      cu excepția situațiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale;

a)      abandonarea unui pacient fără  asigurarea că acesta a fost preluat de o altă unitate medicală sau un alt medic ori că beneficiază de condiții adecvate situației în care se află și stării sale de sănătate;

a)      folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate științific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient;

a)      cu excepția urgențelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiții care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;

a)      emiterea unui document medical de complezență sau pentru obținerea unui folos nelegal sau imoral;

a)      emiterea unui document medical pentru care nu există competență profesională;

a)      atragerea clientelei profitând de funcția ocupată sau prin intermediul unor promisiuni oneroase și neconforme cu normele publicității activităților medicale;

a)      folosirea, invocarea sau lăsarea impresiei deținerii unor titluri profesionale, specialități ori competențe profesionale neconforme cu realitatea;

a)      încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic.

Art.23. Atingeri ale independenței profesionale

Constituie o atingere gravă adusă caracterului independent al profesiei medicale următoarele acte:

a)      cu excepția situațiilor prevăzute de lege și cu anunțarea prealabilă a organelor profesiei, asocierea sau colaborarea, sub orice formă și orice modalitate, directă ori indirectă, dintre un medic și o persoană care produce sau distribuie medicamente;

a)      reclama, în orice mod, la medicamente, aparatură medicală sau alte produse de uz medical;

a)      implicarea direct sau indirect în distribuția de medicamente, dispozitive medicale, aparatură medicală sau de alte produse de uz medical;

a)      încălcarea principiului transparenței în relația cu producătorii și distribuitorii de medicamente și produse medicale;

a)      primirea unor donații sub forma de cadouri în bani sau în natură ori alte avantaje, a căror valoare le face să-și piardă caracterul simbolic și care influențează actul medical, de la  una dintre entitățile prevăzute la lit. a)-c).

Art.24. Caracterul nemediat al relației medic-pacient.

Cu excepția unor situații obiectiv excepționale și imposibil de înlăturat, orice decizie medicală se va baza în primul rând pe examinarea personală și nemediată a pacientului de către medicul respectiv.

Art.25. Limitele angajamentului profesional

(1) În orice situației, angajamentul profesional al medicului nu poate depăși competența profesională, capacitatea tehnică și de dotare a cabinetului sau a unității sanitare, ori baza materială afectată, inclusiv prin convenții sau colaborări ferme cu alte unități sanitare.

(2) Dacă medicul nu are suficiente cunoștințe ori experiența necesara pentru a asigura o asistență medicală corespunzătoare, acesta va solicita un consult adecvat situației sau va îndruma bolnavul către  un astfel de consult la o altă unitate medicală.  Aceleași dispoziții se vor aplica și în cazul în care dotarea tehnică și materială a unității în care are loc consultul sau intervenția medicală nu este adecvată consultului, stabilirii diagnosticului sau intervenției medicale.

Art.26. Diligența de claritate

Medicul care a răspuns unei solicitări cu caracter medical se va asigura că persoana respectivă a înțeles pe deplin prescripția, recomandarea sau ori ce altă cerință a medicului, precum și cu privire la faptul că pacientul este, după caz, preluat de o altă unitate medicală ori în supravegherea altui specialist în domeniu.

Art.27. – Colaborarea cu alți specialiști

În situația în care pacientul a fost preluat sau îndrumat către un alt specialist, medicul va colabora cu acesta punându-i la dispoziției orice fel de date sau informații cu caracter medical referitoare la persoana în cauză și informându-l cu privire la orice altă chestiune legată de starea de sănătate a acesteia.

Art.28. Consultul în echipă

În situația în care este necesar medicul, cu consimțământul pacientului sau, după caz, a persoanei respectiv instituției abilitate, va solicita părerea unuia sau mai multor medici, cu care se poate consulta, pentru luarea celor mai adevate măsuri în interesul pacientului.

Art.29. Luarea decizie și comunicarea ei

(1) În cazul unui consult organizat de către medicul curant în condițiile art. 27, luarea și comunicarea deciziei finale aparține medicului care l-a organizat.

(2) Dacă opinia majorității medicilor participanți la un consult organizat în condițiile art. 27 diferă de a medicului care a organizat consultul, pacientul ori, după caz, instituția sau persoana abilitată vor fi informați.

Art.30. Dreptul la o a doua opinie medicală

În toate situațiile medicul va respecta dreptul pacientului  de a obține o a doua opinie medicală.

Art.31. Actul medical de la distanță

Investigația ori intervenția medicală la distanță, în oricare dintre formele și modalitățile existente, este permisă numai în situația în care pacientul este asistat nemijlocit de către medicul său, iar scopul investigației și procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul să determine diagnosticul, să stabilească tratamentul sau să întreprindă orice altă măsură medicală necesară finalizării actului medical sau a intervenției medicale în cazul operaților. Excepție fac situațiile de urgență.

Art.32. – Finalizarea obigației asumate

(1) Medicul se va asigura că pacientul a înțeles natura și întinderea relației medic–pacient, că are o așteptare corectă cu privire la rezultatele actului medical și la serviciile  medicale pe care acesta urmează să le primească.

(2) Odată încheiată înțelegerea medic-pacient, medicul este ținut să aducă la îndeplinire toate obligațiile asumate așa cum rezultă ele din înțelegerea părților sau din obiceiurile și cutumele profesiei medicale.

Art.33. – Refuzul acordării serviciilor medicale

(1) Refuzul acordării asistenței medicale poate avea loc strict în condițiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză  ii cere medicului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale.

(2) În toate cazurile, medicul va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viața sau sănătatea persoanei în cauză nu sunt puse în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.

CAPITOLUL V

Activitățile conexe actului medical.

Art.34. Legalitatea și realitatea  conținutului documentelor medicale

Medicul va elibera persoanelor îndreptăție numai documentele permise de lege și care atestă realitatea medicală așa cum rezultă aceasta din datele și informațiile pe care medicul le deține în mod legal ori așa cum a rezultat ea în urma exercitării profesiei cu privire la persoana respectivă.

Art.35. Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicală

 (1) Documente medicale referitoare la starea de sănătate a pacientului întocmite de medic în urma exercitării personale a profesiei vor fi în limita specialității și competențelor profesionale a medicului respectiv.

(2) Orice activitate medicală se va consemna în documente adecvate înregistrării activității respective.

Art.36. Obligații referitoare la sănătatea publică

(1) Medicul are obligația profesională și legală să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă și de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia și este cazul, el va semnala persoanelor respective responsabilitatea ce revine acestora față de ei înșiși, dar și față de comunitate și colectivitate.

(2) Medicul are obligația morală de a aduce la cunoștință organelor competente orice situație de care află și care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

Art.37. Semnalarea erorilor profesionale

(1) Medicul care ia cunoștință despre fapte care ar putea, în opinia lui, constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicală medicul autor al faptei.

(2) Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate situației, medicul va informa în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional și, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele decât după ce corpul profesional s-a pronunțat.

Art.38. Primordialitatea concilierii

În orice situație litigioasă ori divergență profesională, înaintea oricărui demers public este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.

Art.39. Obligația de sprijin reciproc și de loialitate.

În toate situațiile și împrejurările legate de exercitarea obligațiilor profesionale medicii își vor acorda sprijin reciproc și vor acționa cu loialitate unul față de celălalt. Obligația de sprijin și loialitate subzistă și față de corpul profesional și organismele sale.

 

CAPITOLUL VI

Cercetarea medicală

Art.40. Principiul legalității și eticii cercetării medicale

Orice activitate de cercetare medicală va fi efectuată cu respectarea strictă a principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic în respect deplin față de ființa și de specia umană și cu respectarea strictă a condițiilor prevăzute de lege și normele profesiei.

Art.41. Cercetarea pe ființa umană

Cercetarea pe ființa umană are caracter de excepție și poate fi făcută numai dacă, în mod cumulativ, sunt întrunite următoarele condiții:

a)      nu există nicio metodă alternativă la cercetarea pe ființe umane, de eficacitate comparabilă;

a)      riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporționate în comparație cu beneficiile potențiale ale cercetării;

a)      proiectul de cercetare a fost aprobat de instanța sau autoritatea competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenței sale științifice, inclusiv al unei evaluări a importanței obiectivului cercetării, precum și al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilității sale pe plan etic;

a)      persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale și asupra garanțiilor prevăzute prin lege pentru protecția sa;

a)      consimțământul a fost dat în mod expres, specific și a fost consemnat în scris. Acest consimțământ poate fi retras în orice moment, în mod liber.

Art.42. Cercetarea pe persoana fără capacitatea de a consimți

Nu poate fi desfășurată activitate de cercetare științifică medicală pe o persoană care nu are capacitatea de a consimți, decât dacă sunt întrunite cumulativ condițiile următoare:

a)      sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 41 lit. a) – d);

a)      rezultatele cercetării au potențialul de a produce beneficii reale și directe pentru sănătatea sa;

a)      cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecți capabili să își dea consimțământul;

a)      autorizarea necesară prevăzută la art.41 lit. c) a fost dată specific și în scris;

a)      persoana în cauză nu are obiecții.

Art.43. Diligența medicului

Medicul este dator să depună toată diligența și să stăruie pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicală. În caz de nevoie, pentru lămurirea deplină medicul este dator să solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.

Art.44. Intervenția asupra persoanei

Nicio persoană nu va putea fi supusă exepriențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop de cercetare decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Art.45. – Prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană de la donatori în viață

(1) Prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană de la donatori în viață se fac exclusiv în cazurile și condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil și expres al acestora și numai după ce persoana respectivă a fost informată, în prealabil, asupra riscurilor intervenției. În toate cazurile, până în momentul prelevării, donatorul poate reveni asupra consimțământului dat.

(2) În afara cazurilor expres prevăzute de lege, este interzisă prelevarea de organe, țesuturi și celule de origine umană de la minori, precum și de la persoane aflate în viață dar lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar.

Art.46. Prelevarea de organe, țesuturi și celule umane de la persoane decedate

Prelevarea de organe, țesuturi și celule umane, în scop terapeutic sau științific, de la persoane decedate se efectuează numai în condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieții, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil și expres dat, în ordine, de soțul supraviețuitor, de părinți, de descendenți ori, în sfârșit, de rudele în linie colaterală până la gradul al patrulea inclusiv.

Art.47. Limitări ale cercetării medicale

Sunt contrare scopului și rolului profesiei de medic următoarele activități în domeniul cercetării medicale:

a)      orice intervenție medicală asupra caracterelor genetice prin care se urmărește modificarea descendenței unei persoane. Excepție fac situațiile care privesc prevenirea și tratamentul unor maladii genetice situație în care se vor obține toate autorizările adecvate;

a)      orice intervenție prin care se urmărește crearea unei ființe umane genetic identică cu altă ființă umană vie sau moartă;

a)      crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;

a)      orice intervenție de natură a determina sexul viitorului copil. Excepție fac situațiile în care în mod obiectiv este necesară determinarea sexului în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul viitorului copil;

a)      examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alt scop decât medical și strict în condițiile și procedurile legale;

a)      orice intervenție prin care s-ar urmări sau determina selecția persoanelor ori s-ar aduce atingere speciei umane;

a)      participarea sau implicarea într-o activitate de identificare a unei persoane pe baza amprentelor sale genetice altfel decât în cadrul unei proceduri judiciare penale sau civile sau în scopuri strict medicale ori de cercetare științifică, ambele efectuate strict în condițiile legii;

a)      participarea la orice fel de acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege;

 

CAPITOLUL VII

Publicitatea activităților medicale

Art.48. – Scopul publicității

(1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinată să asigure publicului informații cu privire la activitatea desfășurată de acestea.

(2) Publicitatea trebuie să fie veridică, neînșelătoare, să respecte secretul profesional și să fie realizată cu demnitate și prudență.

   (3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate mențiunile laudative sau comparative și toate indicațiile referitoare la identitatea pacienților sunt interzise.

   (4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă.

Art.49. –  Mijloacele de publicitate

(1) Formele de exercitare a profesiei de medic pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:

a)      plasarea unei firme;

a)      anunțuri de publicitate potrivit prezentului cod de deontologie medicala;

a)      anunțuri și mențiuni în anuare și cărți de telefon;

a)      invitații, broșuri și anunțuri de participare la conferințe, colocvii, etc. profesionale și de specialitate;

a)      corespondență profesională și cărți de vizită profesionale;

a)      adresă de Internet.

(2) Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de publicitate:

a)      oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul sau reședința unei persoane, sau într-un loc public;

a)      propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens, indiferent dacă aceasta este făcută sau nu în scopul racolării de pacienți;

a)      acordarea de consultații medicale realizate pe orice suport material precum și prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni radiofonice sau televizate, cu excepția acelora avizate de Colegiul Medicilor din România sau de alte organisme acreditate de acesta în acest scop.

(3) În cadrul aparițiilor în mediile de informare, medicul va putea prezenta procedee de diagnostic și tratament, tehnici medicale specifice ori alte procedee și mijloace de investigare, dar nu va putea folosi acest prilej pentru a-și face reclama pentru sine sau pentru orice altă firmă implicată în producția de medicamente sau dispozitive medicale.

Art.50. – Firma

(1) Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 40 X 80 cm și va fi amplasată la intrarea imobilului și/sau a spațiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei își are sediul profesional principal sau secundar, ori birou de lucru.

(2) Firma cuprinde următoarele mențiuni:

a)      Colegiul Medicilor din România;

a)      structura teritorială a Colegiului Medicilor din România;

a)      denumirea formei de exercitare a profesiei;

a)      mențiuni privind identificarea sediului (etaj, apartament);

a)      mențiuni privind titlurile profesionale, academice, științifice, specialitățile și competențele medicale;

a)      mențiuni privind: sediul principal, sediul secundar.

Art.51. – Publicitatea prin mijloacele media

(1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunțuri în mica sau în marea publicitate.

(2) Anunțurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele și principalele specialități și competențe în care medicii își desfășoară activitatea precum și programul de activitate.

Art.52. Corespondența

(1) Corespondența formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:

a)      numărul de telefon, fax, adresa de Internet și adresa electronică (e-mail);

a)      indicarea sediului principal și, după caz, a sediului secundar și/sau a altui loc de muncă;

a)      specialitățile și competențele medicale;

a)      titlurile academice, științifice sau profesionale;

a)      sigla formei respective de exercitare a profesiei.

(2) Cărțile de vizită profesionale ale medicului ce își desfășoară activitatea în cadrul formei respective de exercitare a profesiei pot cuprinde mențiunile permise corespondenței, precum și calitatea medicului în forma de exercitare a profesiei.

Art.53. – Pagina website

(1) Medicii precum și formele de exercitare a profesiei pot avea un website care poate cuprinde mențiuni referitoare la activitatea desfășurată precum și cele permise corespondenței ori publicității.

(2) Conținutul și modul de prezentare a adresei de Internet trebuie să respecte demnitatea și onoarea profesiei, precum și secretul profesional.

(3) Pagina de website nu poate cuprinde nici o intercalare cu caracter de reclamă sau mențiune publicitară pentru un produs sau serviciu diferit de activitățile pe care are dreptul să le furnizeze medicul sau respectiva formă de exercitare a profesiei.

(4) Pagina de website nu poate conține legături către alte adrese al căror conținut ar fi contrar principiilor esențiale ale profesiei de medic.

(5) Pentru realizarea cerintelor menționate la alineatul (4), medicul sau forma de exercitare a profesiei deținătoare a paginii de website trebuie să asigure în mod regulat vizitarea și evaluarea paginilor proprii și a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei proprii și trebuie să dispună fără întârziere eliminarea lor, in cazul in care conținutul și forma acestora sunt contrare principiilor esențiale privind exercitarea profesiei de medic.

CAPITOLUL VIII

Judecarea cauzelor deontologice

Art.54. – Celeritatea

(1) Cercetarea și analiza oricărei sesizări privind existența unei posibile încălcări a dispozițiilor prezentului cod de deontologie medicala se fac cu celeritate de către personale desemnate cu cercetarea faptei ori de către cei cărora le-au fost solicitate date în legătură cu soluționarea sesizării, fiind obligate să acționeze cu maximă diligență netergiversând sau prelungind realizarea atribuțiilor respectiv comunicarea datelor solicitate.

(2) În adresa de solicitare a unor date și informații necesare soluționării cauzei disciplinare se va indica data până la care urmează să se facă comunicarea datelor sau informațiilor solicitate.

Art.55. – Prezumția de nevinovăție

(1) Cercetarea și analiza oricărei sesizări se vor face având în vedere și respectând prezumția de nevinovăție a medicului.

(2) Persoanele desemnate cu cercetarea sesizării ori membrii comisiei de disciplină vor acționa cu tact și moderație, fără a se antepronunța sau a emite opinii personale în nici un mod și în nici un sens pe timpul soluționării sesizării.

Art.56. – Imparțialitatea

(1) Persoana desemnată cu cercetarea faptei reclamate ori membrii comisiei de disciplină care are/au vreun interes personal în cauză, în ori ce mod, ori are/au legături de rudenie cu medicul care face obiectul cercetării sau cu persoana care a făcut reclamația il va/vor informa pe președintele comisiei de disciplină care va decide după caz, menținerea sau substituirea persoanei în cauză.

(2) Dispozițiile alineatului 1) se aplică și în situația existenței unor situații conflictuale.

(3) Nici o persoană implicată în cercetarea sau soluționarea cauzei disciplinare nu va putea face declarații publice cu privire la cauza respectivă până la soluționarea ei definitivă.

Art.57. – Contradictorialitatea scrisă

(1) Comisia de disciplină va starui pentru obținerea în scris a poziției fiecărei părți implicate în cauza disciplinară.

(2) Contradictorialitatea orală directă se va desfășura doar în condițiile în care pentru soluționarea cauzei este strict necesară neputându-se soluționa cauza altfel. În acest caz, președintele ședinței va acționa cu tact și înțelegere fiind interzise adresările directe între persoanele implicate sau  emiterea de către membrii comisiei de disciplină a unor aprecieri sau opinii în legătură cu cauza respectivă.

Art.58. – Expertiza

(1) În funcție de cauza supusă cercetării disciplinare comisia de disciplină poate solicita o expertiză de specialitate de la medici specialiști cu reputație în domeniu.

(2) Dispozițiile art. 55 se aplică și în ceea ce privește experții.

Art.59. – Desfășurarea audierilor

(1) În cauza supusă soluționării, membrii comisiilor se vor adresa persoanelor audiate exclusiv prin intermediul președintelui comisiei sau solicitând acestuia permisiunea și exclusiv pentru a pune persoanei în cauză întrebări utile și relevante soluționării cauzei.

(2) Pe timpul audierii este interzisa emiterea de către membrii comisiei de judecată a unor opinii personale sau aprecieri de orice natură. În caz de nevoie, președintele comisiei poate inteveni și restabili cadrul decent al audierilor, inclusiv prin suspendarea ședinței comisiei.

CAPITOLUL IX

Dispoziții finale

Art.60. – Aplicarea codului deontologie medicala în timp

Cu execepția situațiilor mai favorabile, faptele săvârșite până la intrarea în vigoare a prezentului cod de deontologie medicala vor fi supuse prevederilor vechiului cod.

Art.61. – Data intrării în vigoare

Prezentul cod de deontologie medicala intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României Partea I.

7 comentarii la “Codul de Deontologie Medicala al Colegiului Medicilor din Romania”

  1. Bogdan Stefan OLTEANU spune:

    Nu am gasit in noul cod nici o referire la acordarea de comisioane pentru trimiterea de pacienti la consulturi si investigatii. Nici in cazul prescrierii anumitor medicamente.

    Cum de s-a omis? Inainte exista o interdictie clar stipulata in cod!

    Ce alte acte normative au incidenta asupra unor astfel de practci?

  2. Luminita Valcea spune:

    Buna ziua

    Aceste aspecte nu au fost omise din noul cod. Diferenta dintre Codul nou si cel vechi este ca spre deosebire de vechiul cod, cel nou este structurat pe norme etice care cuprind mai multe principii fundamentale. Fiecare situatie care ridica suspiciunea incalcarii unui principiu fundamental trebuie analizata in particular. Situatia la care se face referire, dupa o analiza particlara poate fi incadrata ca o incalcare a urmatorelor prevederi legale:

    – Codul de deontologie : art. 22 lit.f-h, art. 23, art. 25, poate chiar si art. 49 alin 2 lit. b

    – legea nr. 95 din 2006 : art. 383 alin 1 lit. a

    Cu stima
    Florentina Nemoianu

  3. c. neagoe spune:

    Am exprimat o parere referitor la art. 10 si 37 ; am sau nu am dreptate ? Nu conteaza decat parerile unora ?

  4. O nouă modalitate de depistare a Sindromului Down readuce în actualitate eugenismul | Cultura vieţii spune:

    […] ce privește situația din România, ea este la fel de tragică. Deși Codul deontologic al medicului, revizuit recent, declară (la art. 22) practicarea eugenismului „incompatibilă cu meseria de […]

  5. COPIII PARASITI AI ROMANIEI: drama familiilor imigranilor/ “A PLECAT SI LUMINITA”/ Avortul si cancerul la san/ EGUENISM NAZIST: depistarea copiilor nenascuti cu SINDROM DOWN ia forme sistematice (articole familie si sanatate) - Razboi întru C spune:

    […] ce privește situația din România, ea este la fel de tragică. Deși Codul deontologic al medicului, revizuit recent, declară (la art. 22) practicarea eugenismului „incompatibilă cu meseria de […]

  6. Ruxandra spune:

    Exista un asemenea cod si pentru asistenti medicali? Imi puteti furniza un link?

  7. Colegiul Medicilor din Romania spune:

    Buna ziua,
    pentru rezolvarea problemei ridicate de dumneavoastra, va rugam sa va adresati Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania
    Contact: http://www.oammrbuc.ro/contact/5/6/

    Dr. Dan Mircea POPA
    Consilier Departament Avizari Acreditari
    Colegiul Medicilor din Romania

Scrieti un comentariu

(obligatoriu)