Cum se castiga un „salariu nesimtit” - Nababii de la morga
Cristina Mihaila, Evenimentul
La subsolul Spitalului „Sf. Maria” se află Laboratorul de Anatomie Patologică şi Prosectură, un loc cu care este de preferat să nu ai de a face fiindcă prima senzaţie pe care o încerci este aceea că ai coborât în iad. Un hol întunecat, cu pereţii coşcoviţi, peste care timpul şi-a pus serios amprenta, te striveşte şi te duce spre trei camere unde lucrează o mână de oameni. Te gândeşti la sintagma sânge rece: tu simţi că al tău a îngheţat demult, dar ştii că medicilor de aici le trebuie un alt fel de... sânge rece.
Odată ce te apropii de laborator, te izbeşte un miros înţepător. Trăsneşte a formol, din cel folosit pentru conservarea cadavrelor, dar şi pentru prelucrarea „pieselor” care sunt analizate de anatomopatologi. Laboratorul de imunohistochimie este prima încăpere în care îmi fac curaj să intru, iar personalul de aici ne întâmpină cu răceală; nimeni nu vrea să fie fotografiat, să vorbească ori să-şi spună numele. „Nu vreau ca rudele mele să ştie că lucrez la morgă. Şi aşa toată lumea se uită la noi ca la nişte ciudăţenii, nu vreau să ne facem şi mai mult rău”, spune o asistentă care se fereşte de aparatul de fotografiat şi îşi caută de treabă în colţul laboratorului, mutând nişte săculeţi cu „piese” în substanţe care te fac să-ţi lăcrimeze brusc ochii. Sunt trei medici, dintre care unul angajat cu jumătate de normă, cinci asistente şi un autopsier. Par nişte minieri. Coborâţi la subsol timp de opt ore, nu prea apucă să vadă lumina zilei; pentru ei, nişte neoane cu lumină palidă ţin locul razelor de soare.
„Vecinii ne felicită că am fi milionari”
Toţi au pe buze doar două cuvinte: salarii nesimţite. Par obsedaţi de sintagma care a făcut carieră în gura politicienilor. „Doctorii care tratează decedaţi”, aşa cum au fost numiţi de şeful CJASS Iaşi, spun că nu se aşteptau ca dr. Iulian Şerban, care este chirurg, să facă asemenea declaraţii. „De când ni s-au umflat salariile în presă, de către dr. Şerban, familiile noastre au avut mult de suferit. Vecinii, rudele ne felicită că am fi milionari. De atunci dăm în continuu explicaţii. Un medic anatomopatolog câştigă, în medie, 8.000 de lei, nu 17. 575, cum a afirmat dr. Şerban. Avem aceste salarii în baza Legii 281/1993, care a impus anumite sporuri după ce mulţi colegi de-ai noştri au decedat din cauza condiţiilor şi a substanţelor cu care au lucrat. Toate substanţele pe care le folosim sunt foarte cancerigene. Aproape toţi cei care au lucrat aici înaintea mea au murit de diferite forme de cancer. Toţi avem probleme medicale din cauza formolului: alergii, dermatite severe sau afecţiuni oculare”, afirmă dr. D. M., insistând să nu îi publicăm numele, din dorinţa de a-şi proteja familia.
Realitatea bate filmul
Specialiştii de aici spun că nici populaţia, dar nici măcar unii dintre medici nu ştiu ce înseamnă cu adevărat meseria de anatomopatolog. „Oamenii au auzit de anatomopatolog din serialul Doctor G., difuzat pe Discovery Channel. Nici chiar medicii din spital nu prea ştiu ce facem sau cum lucrăm. Iar chirurgii care au legătură cu un anume caz nu coboară la subsol atunci când sunt chemaţi să-şi dea cu părerea”, spune o asistentă care taie bucăţi de parafină în care sunt integrate piesele. Şi ea refuză să-i apară numele publicat în ziar.
O zi de lucru începe cu inventarierea cadavrelor şi stabilirea şi pregătirea pieselor care urmează să fie analizate în ziua respectivă. De exemplu, bucăţi de ţesuturi, prelevate de la copilaşi internaţi în spital, care pot ascunde o boală necruţătoare. E o muncă extrem de migăloasă, un proces destul de complicat şi de riscant. „Substanţele cu care lucrăm sunt foarte periculoase. Până acum am avut mănuşi ceva mai bune, care ne mai protejau mâinile, dar de când spitalul nu mai are bani, lucrăm cu ce avem. Sunt situaţii când după ce efectuez o autopsie şi îmi scot mănuşile, am sânge pe mâini. Este un risc enorm la care ne expunem. O colegă de-a mea, din cauza formolului şi a mănuşilor de slabă calitate, a dezvoltat o dermatită foarte severă şi a rămas fără unghii”, menţionează dr. D.M.
La ora 12 fix, în cabinetul medicului anatomopatolog vin tăvile cu lamele care trebuie „citite”. Deşi interpretarea acestora la microscop este foarte solicitantă, doctorul spune că aceasta este partea cea mai frumoasă a meseriei. „Toate piesele operatorii din spital sunt trimise la serviciul de anatomie patologică, unde se pune diagnosticul de certitudine. Fără diagnosticul anatomopatologic nu se începe un tratament oncologic după operaţia iniţială. Tot anatomopatologul trebuie să se pronunţe într-un timp foarte scurt asupra naturii unei tumori, pentru ca chirurgul aflat în intervenţie să decidă dacă se impune sau nu o altă conduită operatorie decât cea pregătită iniţial. Noi salvăm vieţi, dar aici nu a coborât niciodată vreun părinte pentru a ne mulţumi după ce am pus diagnosticul copilului său. Dimpotrivă chiar, atunci când este vorba de un diagnostic incurabil, părinţii ne consideră răspunzători”, a precizat medicul anatomopatolog de la Spitalul „Sf. Maria”.
Dacă înainte nu se îngrămădea nimeni pe această specialitate, acum anatomopatologia este preferată la rezidenţiat, datorită aspectului financiar. Meseria este însă una dură şi ingrată, iar mulţi medici părăsesc acest laborator după nici doi ani petrecuţi aici. Unii renunţă de tot, alţii pleacă în străinătate, pentru condiţii de lucru incomparabile şi salarii foarte mari. „În România, un medic anatomopatolog câştigă cam 8.000 de lei lunar, iar în străinătate leafa depăşeşte 6.000 de euro. Este o meserie grea, în care riscul de malpraxis este foarte mare. Nu mai vorbim de cel al bolilor profesionale; peste 90 la sută din anatomopatologi fac tuberculoză. Şi eu am făcut această boală pe vremea când lucram în domeniu”, ne-a spus prof. dr. Vasile Astărăstoae, directorul Institutului de Medicină Legală.
După câteva ore petrecute în subsolul Spitalului „Sf. Maria”, nu i-am invidiat pe oamenii care lucrează aici nici pentru munca pe care o fac, nici pentru salariile pe care le au. Cu pieptul strivit de fiorul morţii ce părea să fi impregnat pereţii şi mobilierul ruginit al morgii, m-am gândit că nesimţirea ar avea nevoie de o definire mai clară, fiindcă oricât de mari ar fi salariile unor asemenea oameni, ele nu pot fi nicicum „nesimţite”. Am ieşit la lumină însoţită de medicul anatomopatolog, care m-a avertizat că voi avea dureri de cap şi stări de ameţeală din cauza vaporilor de formol şi a mirosului din laborator. A avut dreptate... (Cristina Mihăilă)
* * *
Anatomopatologia – ştiinţa care se ocupă cu studiul modificărilor organice provocate de boli
* * *
În România, un medic anatomopatolog câştigă aproximativ 8.000 de lei lunar, iar în străinătate leafa depăşeşte 6.000 de euro
* * *
„Este o meserie grea, în care riscul de malpraxis este foarte mare. Nu mai vorbim de cel al bolilor profesionale; peste 90 la sută din anatomopatologi fac tuberculoză”- prof. dr. Vasile Astărăstoae
* * *
„Nici chiar medicii din spital nu prea ştiu ce facem sau cum lucrăm” – asistent anatomopatolog
* * * Afisari: 1784
Comentarii (1)
Pentru a comenta acest articol trebuie sa fii un utilizator inregistrat. * Daca ai deja un cont trebuie sa te autentifici. * Daca nu ai cont trebuie sa te inregistrezi ca utilizator nou. Pentru aceasta vezi meniul de Autentificare.
Comentarii (1)
