Scrisoare deschisă 2-aug-2016

 

În atenţia opiniei publice şi mass-media,

Comunitatea medicilor psihiatri şi pedopsihiatri români se află în situaţia de a
face anumite precizări în legătură cu informaţiile prezentate pe unele canale mass-media,
ca urmare a recentelor evenimente din Centrul Sfânta Maria din Bucureşti.
Recunoaştem şi susţinem rolul deosebit de important al mass-media în promovarea
sănătăţii şi avansării reformei sistemului medical, tocmai de aceea dorim să facem o serie
de precizări pentru acurateţea informaţiilor distribuite.
Eforturile noastre se îndreaptă constant spre destigmatizarea şi îmbunătăţirea
serviciilor în domeniul sănătăţii mintale. În acest sens, semnalăm mass-mediei că se aduce
un prejudiciu grav prin prezentări eronate ale abordării psihiatrice şi utilizarea unor
termeni stigmatizanţi de genul „medici monştri”ori „medicamente-droguri”. Aceste
atitudini aduc un deserviciu regretabil persoanelor care prezintă probleme de sănătate
mintală, copiilor ce se află în instituţiile de ocrotire a minorilor şi tuturor persoanelor,
adulţi şi copii, care ar putea să necesite sprijin profesionist la un moment dat.
Stigmatizarea profesiei de medic psihiatru şi pedopsihiatru conduce la
dezorientarea pacienţilor şi la îndepărtarea lor de serviciile de asistenţă în sănătatea
mintală, îngreunându-le recuperarea şi integrarea socio-profesională.

De aceea, considerăm oportun să facem cunoscute aspectele de mai jos, pentru a
înţelege mai bine întreg contextul în care profesează un pedopsihiatru şi un psihiatru în
România:

1. Numărul de medici specialişti pedopsihiatri din România este insuficient, astfel
încât sunt situaţii în care acesta consultă 20-30 pacienţi zilnic.

2. Echipa multidisciplinară este extrem de slab reprezentată sau total absentă în
diversele instituţii care oferă servicii medicale (spital, ambulatoriu de specialitate,
centru de sănătate mintală), dar şi în instituţiile de ocrotire a minorilor. Nu există
suficienţi psihologi, psihoterapeuţi, psihopedagogi, logopezi, asistenţi sociali,
asistenţi medicali, kinetoterapeuţi, pedagogi, infirmieri, pentru a satisface nevoile
din fiecare sector şi nu există deloc asistenţi medicali supraspecializaţi în nursing
psihiatric şi pedopsihiatric.

3. Toate instrumentele de diagnostic psihiatric şi toate abordările terapeutice
psihiatrice presupun un interval de timp mai mare de 30 minute, câte sunt alocate
în prezent unui pacient prin Normele Contractului Cadru 2016-2017, dar şi multiple
evaluări în dinamică: interviul cu copilul, interviul cu aparţinătorii, aplicarea de
scale, chestionare de interviu, consiliere psiho-educaţională etc. Toate acestea nu
se pot desfăşura pe parcursul celor 30 minute.

4. În conformitate cu toate ghidurile internaţionale şi ale Ministerului Sănătăţii din
România, tratamentul psihofarmacologic trebuie obligatoriu completat cu o
abordare complexă multidisciplinară (psihoterapie, logopedie, kinetoterapie etc).
Serviciile psihoterapeutice conexe actului medical sunt decontate într-o proporţie
clar limitată de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin Normele
Contractului Cadru 2016-2017. Astfel, accesul la diversele forme de psihoterapie
este redus, în mare parte din cauza costului suplimentar, dar şi a supraaglomerării
specialiştilor insuficienţi numeric. În acest context de desfăşurare a activităţii
profesionale, medicul pedopsihiatru din România se află de multe ori în situaţia de
a putea utiliza doar instrumentele psihofarmacologice pentru a obţine o remisie
rapidă a simptomelor şi o reintegrare optimă a pacientului în mediul familial/
şcolar/social.

5. Protocoalele actuale şi ghidurile de practică sunt insuficient elaborate în
comparaţie cu cele internaţionale, ceea ce limitează deciziile medicului cu privire
la îndeplinirea actului medical.

Comunitatea medicilor psihiatri şi pedopsihiatri din România apreciază că este
necesară implicarea instituţiilor statului: Guvernul României prin Ministerul Sănătăţii,
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, Centrul Naţional de Sănătate
Mintală şi Luptă Antidrog CNSMLA, Colegiul Medicilor din România, Colegiu Psihologilor,
autorităţile locale, pentru adaptarea condiţiilor practice din Psihiatria Pediatrică din
România la normele Comunităţii Europene:
– adaptarea şi armonizarea protocoalelor terapeutice şi ghidurilor de specialitate
cu ghidurile internaţionale, de către o comisie alcătuită din medici specialişti
de psihiatrie pediatrică;
– crearea/deblocarea de posturi care să acopere necesarul real de specialişti din
toate profesiile membre ale echipei terapeutice.
Considerăm că se impune ca şefii de catedre din specialitatea psihiatrie pediatrică
şi organizaţiile profesionale – S.N.P.C.A.R. şi A.R.P.C.A.P.A, să ia atitudine publică şi să facă
demersurile legale necesare pentru ca psihiatrii de copii si adolescenţi să poată aplica
ceea ce au învăţat pe parcursul anilor de rezidenţiat.
Facem totodată un apel ferm la responsabilizarea mass-media în relatarea corectă
şi judicioasă a informaţiilor despre afecţiunile psihice şi despre modalităţile terapeutice,
prin folosirea un limbaj adecvat, contribuind astfel la educarea publicului larg şi la
încurajarea apelării la specialişti, a celor ce se confruntă cu o suferinţă psihică.
Starea de sănătate a copiilor reprezintă piatra de temelie pentru sănătatea mintală
a întregii populaţii din România, în prezent şi în viitor.

 

Membri ai comunităţii medicilor psihiatri, pedopsihiatri şi profesiilor asociate

 

Scrisoare deschisa

(click aici)